ianuarie 2018
N-am fost niciodată o adeptă a notelor, a testelor sau a examenelor. Poate pentru că am obținut întotdeauna performanțe de la bune la grozav la toate formele de examinare. Nu, nu eram genială și nici tocilară. Ci doar cineva care încă din copilărie a înțeles foarte bine că obținerea notelor, trecerea examenelor este în același timp o chestiune de acumulare de cunoștințe dar și una de înțelegere a mecanismului. Poate că la zece ani nu puteam pune în cuvinte ceea ce înțelegeam, cred că nici la treisprezece dar, pe măsură ce timpul trecea sistemul mi s-a îmbunătățit, așa încât când am ajuns la facultate eram deja expertă în a obține note mari cu efort minim. Dar am știut întotdeauna cât valorează fiecare notă pentru mine.
Observație. Nu poți face din coadă de câine sită de mătase. Ca să obții note mari, în afară de cazul de nedorit în care profesorul este cu totul corupt sau dezinteresat sau idiot (sau o combinație din cele trei atribute) trebuie totuși să înveți. Din nimic nu poți scoate nimic. Însă din ceva poți scoate foarte multe. Apoi mai e și cealaltă parte a medaliei. Când știi tot și încă ceva pe deasupra poți să dai naibii toate legile , regulile și regulamentele. Dacă și în somn poți răspunde și la întrebările pe care nici profesorii nu și le-ar putea imagina, de ce să-ți mai pese
În schimb sunt un mare mare fan al evaluării. Nici nu-mi pot imagina viața fără o permanentă evaluare. Evaluare a ce și în raport cu ce? Cred că există două forme fundamentale de evaluare: una în raport cu scopul și una în raport cu tine însăți. Deci: de ce fac această acțiune? Nu de ce mă pun alții să o fac, de ce o fac eu? De ce dau teza la matematică? Răspunsul nu este pentru că sunt la școală, răspunsul este pentru că eu vreau să termin liceul. Și vreau să termin liceul pentru că vreau să dau la facultate. Este plauzibil ca, mai târziu, în viață, să urmez o facultate și apoi să am o profesie care să necesite matematici înalte? În cazul meu răspunsul era cu siguranță exclus. Așa că orice notă de trecere ar fi bună. Dar poate eram în situația de a primi bursă și atunci poate că un mic efort în plus… Am ales un exemplu legat de liceu pentru că acolo totul era foarte simplu: era evident că geografia nu va intra niciodată în sfera mea de interes. Nu zic că nu-mi plăcea să iau 10 la geografie (se mai întâmpla) dar asta ținea mai mult de șansă, de alte atribute (de exemplu de talentul meu de a desena hărți) , nu era ceva ce voiam neapărat să obțin. N-am învățat niciodată la geografie mai mult de un 8 onorabil. În facultate …. hm …. în facultate se cam schimbă treaba. Pentru că e vorba de viitoarele competențe și cine poate jura că nu va avea nevoie cândva în viitor de chestia asta sau de asta sau de asta? Eu, una, cu siguranță, nu. Pentru că m-am înșelat de câteva ori. Usturător, pentru că a trebuit să învăț ce nu învățasem când trebuia. (Și țineți cont că am fost o studentă care a terminat facultatea cu o medie mare, modest spus). N-am să dau un exemplu umilitor pentru mine, ci doar unul amuzant și mititel. Când ne vorbea de subjonctivul imperfect, profesoara ne-a precizat că este un timp care se mai folosește acum doar sau mai ales în limbajul scris susținut, elevat sau în limbajul literar. Comentariul (cu voce joasă) al unei anume studente a fost „Atunci de ce-l mai învățăm?”. Hai să vedem dacă ghiciți cine și-a adus aminte peste douăzeci de ani de acest comentariu idiot? Deci… nu riscați. Nici măcar dacă faceți o facultate doar ca să aveți o diplomă. Pentru că niciodată nu se știe. Cât despre autoevaluare, nu sunteți curioși în legătură cu dumneavoastră înșivă? Despre teama de autevaluare, poate altădată.
Așa că nu vă propun examene, verificări și teste. Doar simple teme de gândire. Ele sunt de mai multe forme. Unele vor să vă facă să vă gândiți într-o anume direcție. Poate sunt subiecte la care v-ați gândit și singuri, poate sunt subiecte noi, cine știe? Altele urmăresc să vă folosiți cunoștințele deja acumulate într-un mod nou. Pentru mine cele mai interesante sunt cele la care nici eu nu știu răspunsul. Am propriile mele presupuneri și ipoteze și pe unele le puteți găsi pe site-ul de față.
simantonescu 